* România, este detinatoarea unui patrimoniu tehnic de o bogatie si diversitate fascinanta, ceea ce permite introducerea, legitima si documentata, alaturi de “marcile” sale traditionale (“agricola” si “pastorala”) a celei “tehnice”, civilizatia tehnica populara din România fiind expresia multiculturalitatii care a fecundat si emancipat geniul tehnic popular autohton, de-a lungul întregii sale istorii.
* Structural, acesta acopera cea mai vasta, posibil, arie de natura procesuala, procedurala si instrumentala, vizând cea mai completa baza de materii prime, datorita marilor bogatii ale solului si subsolului României, precum si a sistemului ocupational extrem de divers, în expresia sa traditionala.
* Dintr-o perspectiva etnografica, patrimoniul tehnic reprezinta, în mod indiscutabil, unul dintre cele mai bine conservate colectii din lume, gratie pastrarii artefactelor în functiune, pâna astazi sau pâna la o data foarte recenta, în numeroase sate din România.
* Din perspectiva istorica, patrimoniul tehnic permite reconstituirea unei diacronii culturale fabuloase, la scara macroistorica (de peste doua milenii), mergând pâna la arhetipuri tehnice din orizontul neolitic (“ravariul”, piua din lemn cu pilug, tastul – primul cuptor termic portabil, “facaul” – primul “mixer” din lume, “druga” si tocalia pentru rasucit firele din lâna si par de capra, “razboiul” de tesut vertical si “scândaria” de tesut “bracire”, etc.), din cel geto-dacic (teascul cu pene, râsnita cu pârghie excentrica, steaza - în denumirea dacica sau vâltoarea, în cea latina, moara de apa cu “facaie” – dacica, sau cu ciutura – latina, “linul” pentru “jucat” strugurii în picioare, teascul cu suruburi fixe si piulite mobile), sau din cel medieval, ca expresie a “revolutiei tehnice medievale” (sec. XI-XIV), care a generat si difuzat noile “industrii medievale”, între care moara de grâne, moara “de postav” (pivele), moara “de scândura” (fierastraul), moara de “piatra” (steampul), moara “de oloi” (uleinita), moara “de fier” (ciocanul hidraulic), moara de “melitat” (melita), moara “de scoarta”, etc.
|
